Ce fac, cu adevărat, armele chimice pentru care America a atacat Siria
Marea Britanie, Franța și SUA au trimis rachete în Siria, în speranța că președintele sirian nu va mai folosi arme chimice pe locuitori. Totuși, ce conțin aceste arme chimice și cum afectează victimele?
Statele Unite ale Americii și Aliații săi Franța și Marea Britanie au trimis 105 rachete – majoritatea Tomahawks – pe teritoriul Siriei. Scopul a fost să distrugă depozitele de arme chimice din stat, după ce președintele le-a folosit pe propriul popor. Astfel, au încercat să prevină posibilele viitoare atacuri chimice în războiul civil sirian.
Presupusele arme chimice folosite de regimul lui Bashar al-Assad pe sirieni conțin o mulțime de substanțe periculoase. Multe dintre ele sunt interzise. Chiar și așa, istoria arată că asta nu a împiedicat câteva state să le folosească
Ce e gazul sarin
Sarinul este un lichid inodor și incolor, un agent nervos extrem de puternic. Adesea este eliberat în aer ca un spray cu vapori sau ca un aerosol. Odată ce un om a inhalat o doză mare de vapori, sarinul duce la paralizia mușchiului pulmonar și, în funcție de cantitatea inhalată, în decurs de unul până la zece minute, ținta moare.
Chiar și cei care nu inhalează o doză letală și doar absorb prin piele vapori pot suferi leziuni neurologice permante.
Producția și deținerea de sarin au fost scoase în afara legii în 1997 prin Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Armelor Chimice din 1993. Acum este considerată o substanță din Lista 1. Statele Unite au oprit producția de sarin încă din 1957.
Totuși, substanța a fost folosită de un cult japonez pentru a ataca civili în metrou, dar și de insurgenți irakieni. În plus, este încă folosit în războiul civil din Siria.
Ce efecte are gazul de clor
Gazul de clor, cunoscut și sub denumirea de bertholit, ar putea părea similar cu cel care ține piscinele curate, dar cu siguranță nu este. Substanța este o rămășiță a armelor chimice mortale folosite în timpul Primului Război Mondial.
Odată ce gazul este eliberat în aer, victimele miros ceva asemănător cu piperul și ananasul, apoi sunt copleșiți de un gust metalic în gură. Apoi se instalează în gât și piept și atacă sistemul respirator, ochii și pielea. Odată ce gazul de clor a atins plămânii, reacționează cu umiditatea și formează acid clorhidric și arde din interior spre exterior.
Gazul de clor este, probabil, mai puțin mortal decât cel de sarin, deoarece poate fi filtrat cu măști de gaz. Dar nu mulți civili le au la dispoziție. A fost folosit în războiul din Irak în 2007, împotriva forțelor kurde din Irak în 2015, iar guvernul sirian l-a folosit, probabil, sub formă de bombe și rachete de baril, în ianuarie și februarie.
Iperită sau gaz de muștar
La fel ca cel de clor, gazul de muștar este un agent chimic care își are existența din timpul Primului Război Mondial. Substanța este un agent chimic citotoxic și afectează pielea și plămânii. Gazul de muștar poate provoca mutații genetice și cancer. De multe ori, victimele nu au simptome imediate și mulți sunt expuși fără să-și dea seama măcar.
Odată expuse, victimele simt un miros similar cu semințele de muștar, usturoi sau hrean. După asta vor simți mâncărimi intense și iritații ale pielii în cel mult 24 de ore. Treptat, aceste zone iritate se transformă în arsuri chimice, iar victimele dezvoltă blistere care conțin un lichid galben. Dacă ochii sunt expuși în timpul unui atac, poate apărea și orbirea.
[readmore]
Din punct de vedere tehnic, gazul de muștar nu este chiar un gaz. E ca o ceață fină de lichid eliberată de un dispozitiv, la fel ca sarinul. Vaporii sunt incolori, dar când sunt folosiți într-un război, gazul devine galben-maroniu.
Agent 15
Agent 15 sau, după codul NATO este un agent psiho-chimic sau nervos, halucinogen, folosit de militari. Odată inhalat sau ingerat, se acumulează în sistemul nervos central și creează delir. Supradozajul poate fi mortal.